3 intrebari despre carti

intrebari despre carti
1. Aţi folosit vreodată o carte la altceva decât pentru lectură?
Da. Stiu ca nu e frumos, dar scopul scuza mijloacele. Este vorba in general despre carti cu coperti tari, cartonate, pe care le folosesc din cand in cand pentru a pune pe ele diverse hartii, cand vreau sa notez ceva. In rest, evit sa pun pe carti cani, pahare sau mai stiu eu ce, ba chiar imi place sa fiu curata pe maini cand citesc, tocmai pentru a pastra cat mai bine cartile.
Cand eram in generala le mai foloseam la pus semn, in sensul ca puneam cartea in caiet sa stiu unde trebuie sa deschid, sau invers, insa cel mai des le puneam si cartea si caietul deschise la pagina unde am ramas, bagate una in cealalta.
2. Vi s-a întâmplat să citiţi vreo carte doar pentru că o citise persoana iubită?
Acum multi ani, nu mai stiu exact cati, am avut un iubit care mi-a vorbit la un moment dat despre „Jurnalul fericirii” al lui Nicolae Steinhardt. Si am incercat la vremea respectiva sa il citesc, insa nu aveam nici dispozitia si nici maturitatea necesara sa il inteleg, asa ca am renuntat dupa vreo 20-30 de pagini. Poate ca la un moment dat am sa-l reiau…
La fel s-a intamplat cu cartile lui Cioran, insa de data asta era vorba de alt iubit. Nu reuseam sa inteleg si nici sa urmaresc sensul cartilor respective. Poate ca nu am facut nici cea mai fericita alegere, pentru ca am incercat sa citesc „Lacrimi si sfinti” (care mi-a placut, dar la un moment dat mi s-a parut prea mult si m-am plictisit de ea) si parca niste scrisori de-ale lui care ma deprimau. Incercam sa inteleg de ce unii il iubesc pe Cioran, in timp ce altii ajung in pragul disperarii si sinuciderii, dupa cum am auzit. Inca nu am elucidat misterul… Adica am observat ca are un stil ciudat, aparte, dar de aici si pana la depresii sau decizii radicale mi se pare cale foarte lunga….

3. Aţi avut vreodată prejudecăţi care să vă împiedice să citiţi o anumită carte?

Nu. Niciodata. Am citit si Sandra Brown (prin adolescenta), si Paulo Coelho (cine a citit „11 minute” stie la ce ma refer), dar niciodata nu am pornit de la premiza ca nu citesc o carte pentru ca stiu ca nu o sa-mi placa sau pentru ca autorul a avut o viata mai ciudata.

In facultate imi placea sa citesc operele unor profi de-ai mei pentru ca mi se parea ca ma ajuta sa ii cunosc si sa ii inteleg mai bine. Pentru ca erau si profi care creau, nu doar predau ce au scris altii, ma delectam din cand in cand si cu scrierile lor. Unele chiar au meritat, gen „Fetita” lui Mihai Zamfir sau „Mansarda cu portocale” a Luminitei Marcu.

Pe de alta parte, atunci cand apare un nou scriitor sau aud vorbindu-se despre el si cand parerile sunt impartite pentru opera sa, imi place sa il citesc si sa imi formez singura o opinie inainte sa trag concluzii ca ar fi asa sau altfel. Asa am ajuns sa citesc Coelho, de exemplu. Si prima carte pe care am citit-o din opera lui, „Alchimistul”, nu mi s-a parut extraordinara, dar nici nu m-a plictisit incat sa nu o citesc pana la final.

You Might Also Like