Moștenirea

mostenire

Chiar mă mir cum de a acceptat să discute cu mine, un ziarist local virulent, mereu în căutarea sămânței de scandal și predispus la tegiversare. Vagonescu este vameș în satul ăsta de mulți ani, de pe vremea când pachetul de Kent ținea loc de valută. Este un om cu multă experiență și nu puteam să nu-i cer părerea despre controversatul scandal al vămilor, în care oameni cu greutate sunt decorați cu bărțări și băgați la beci.

Mă aflu la parterul vilei sale, singura din comună cu trei etaje și parcare subterană. Stau cufundat într-un fotoliu din piele, cu reportofonul deschis pe masa din față și vârful pixului pe coala de hârtie a agendei, pregătit să-i dau frâu liber la prima sesizare a unei idei zburată din gura lui nea Costică, ce musai trebuie evidențiată. Vameșul veteran mă privește dintr-un alt fotoliu, cu o mână care mângăie ușor o burtă ce parcă stă să plesnească și cu bărbia sprijinită comod pe o gușă pufoasă de sub care se ivește un lanț gors din aur ce se odihnește cuminte pe piept.

– Frumoasă… frumoasă casa, zic privind cu gura ușor căscată luxul din jurul meu.
– Eee, e pe dracu’, spune Costică Vagonescu dându-și ochii peste cap. Am făcut și noi ce-am putut aici, cu multă muncă și cu sudoare pe frunți. Crezi că ușor ne-a fost? E tare greu, băi tinere, ca în ziua de azi să-ți pui pe picioare un cuibușor al tău… Da’ ce să știi tu.
– O gură de apă, se poate?
– Aurico! strigă întorcând-și capul. Adu aici o carafă cu apă, că leșină flăcăul ăsta!
– De câți ani lucrați în vamă?
– Păi, dacă mă uit așa la tine, aș zice căcam de când maică-ta abia termina liceul și tu nici nu erai în planuri, spune și apoi râde hăhăit și scurt.
– Fiți mai precis, vă rog.
– De vreo 33 de ani, măi flăcăule.

Purtând un șorț vișiniu, apretat, Aurica, femeie cu o moacă de gospodină pricepută la frământat cozonaci, își face apariția cu un mers iute și apăsat. Pune pe masă o tavă cu un pahar și o carafă plină cu apă și gheață, așa cum ceruse nea Costică.

– Mulțumesc, zic eu ca să arăt că-s băiat educat.
– Mai doriți și altceva? întreabă tanti Aurica.
– Atât, Aurico, intervine Vagonescu.

Aurica nu mai așteaptă o eventuală răzgândirea a stăpânului său și face cale întoarsă, cu același mers iute și apăsat, de aveam impresia că unul dintre varicele de pe picioare îi va plesni la următorul pas. Îmi torn apă în pahar, trag câteva înghițituri pe nerăsuflate și revin la vameșul meu.

– Pe când pensionarea?
– Aurica se ține bine, măi flăcăule. Ce dracu’, n-o pensionăm noi așa de repede.
– La pensionarea dvs. mă refeream…
– Termină, măi, cu prostiile astea! Dar tu crezi că nu mai am putere de muncă? Chiar așa de ramolit îți par?

Îl studiez scurt, din cap până-n picioare.

– Cred c-o mai duceți lejer încă vreo zece ani, îi răspund. Dar spuneți-mi ce părere aveți despre scandalul cu vămile și cu arestările din ultimele zile. Vă așteptați ca domnul Mironescu să fie implicat în așa ceva? Șefi de vămi plus un senator, domnul Banias. Este o înscenare?
– Nu e nicio înscenare, măi băiatule. Pădure fără uscături nu există nicăieri. Să-i înlăture pe nenorociții care ne fac meseria de râs și să ne lase dracului să ne câștigăm și noi pâinea cinstit. Nu se mai poate în halul ăsta.
– Și totuși, 28 de arestări, nu vi se pare cam mult?
– Și o sută dacă erau și se afla că-s vinovați, murdari, corupți, nu contează… La zdup cu ei!
– De-a lungul carierei dvs. ați lucrat vreodată și în Port, la Constanța?
– Am avut ocazia, măi flăcăule, da’ n-am vrut, măi. N-am vrut. Și să-ți spun și de ce… E prea multă mafie acolo, dom’le. Multă și groasă, mă-nțelegi tu pe mine? Pentru ce să risc eu viața familiei mele? Pentru niște chinezării? Hai, măi, ce dracu’… Uite ce au pățit, na! Cât credeau c-o să le meargă?
– Dvs. ce salariu aveți acum?
– Puțin, măi. 60 de milioane pe an. Ce, ți se pare mult?!
– Extrem de puțin. Și, touși, iată ce casă frumoasă și spațioasă aveți? Din ce bani ați construit-o?
– Păi nu am construit-o eu, măi flăcău. Vezi că eși prost documentat…
– Dar cine?
– Bunicul meu, Dumnezeu să-l ierte. Eu doar i-am mai dat un var, așa.
– Înțeleg. Păi și dumnealui cu ce s-a ocupat, ce meserie a avut?
– Hai că ești culmea… Noi suntem vameși din tată-n fiu!

You Might Also Like