Papusa mea

papusa
Fotografia din postarea Arcadiei mi-a trezit amintiri, asa ca astazi am sa va vorbesc despre papusa mea. Cea pe care am iubit-o si mi-a placut cel mai mult – pentru ca am avut mai multe papusi – a fost aceea pe care am primit-o cand aveam vreo 5-6 ani. Nu i-am dat niciodata un nume pentru ca nu m-am gandit la asta. In schimb imi placea sa cred ca este indianca. Acest gand si ce mai vazusem pe atunci la TV m-a indemnat sa ii mazgalesc intr-o buna zi un cerc pe mijlocul fruntii, destul de mare si plin, cum vazusem eu ca am indiencele. L-am mazgalit cu pixul, asa ca nici mai tarziu nu i l-am mai putut scoate.
Apoi mi-ar fi placut sa o coafez si pentru ca nu ma lasau ai mei sa o spal pe cap, m-am gandit sa ii fac niste codite gen afro convinsa fiind ca atunci cand am sa le desfac va avea parul cret. Am inceput de undeva de langa ureche si nu am facut decat vreo 4-5 pentru ca apoi m-am plictisit. Pentru ca parul era destul de moale s-a incurcat, asa ca nu le-am mai putut desface si nici nu m-am indurat sa le tai, desi primul gand a fost ca ii va creste parul la loc. Le mai are si astazi !
Imi placea sa o pieptan zilnic, cu toate ca uneori nu aveam chef de ea. Nu o aruncam prin casa, nu o uitam in vreun colt, in schimb ma chinuiam sa ii scot rochita (pe care o rupsesm la un moment dat pentru ca nu ii desfaceam nasturele de la spate) sau ii mai scoteam cate o mana pe care incercam apoi din greu sa o pun la loc.
Adesea o tineam langa mine la masa si as fi vrut sa o hranesc, desi ai mei imi tot spuneau ca ea nu mananca si nu intelegeam de ce !
Nu am nicio poza la-ndemana cu papusa mea, dar o iubesc si acum si imi place sa stiu ca e in siguranta in casa bunicii, unde sta la loc de cinste.
Acum imi plac foarte mult papusile de portelan pe care le-am vazut prin oras si prin diverse magazine. Intr-o buna zi am sa-mi cumpar cateva sa-mi pun prin casa ! Mi se par atat de haioase si de dragute incat nu rezist tentatiei, desi nu mai sunt copil ! Sau… ?

You Might Also Like