Copila fara minte [partea a 2-a]

fara minte

fara minte

Cu ceva ani in urma Cezara terminase cursurile la facultate si se grabea sa ajunga acasa la el cel de atunci. Ii era asa de dor sa il vada, sa il stranga in brate, sa se bucure de cateva ore petrecute impreuna. Doar cateva ore pentru ca ai ei comentau ori de cate ori ajungea mai tarziu decat ar fi trebuit sa ajunga de la facultate.
Drumul spre casa ti se pare mult mai scurt atunci cand stii ca o sa vezi persoana iubita. A ajuns la usa si a sunat cu emotie si nerabdare. Niciun raspuns. Insista. Nimic. Parca se aude totusi ceva. Poate ca dormea si acum vine sa deschida. Astepta un minut. Se auzea ceva in casa, dar tot nu venea sa deschida. Deja incepusera sa auda si vecinii cat insistase la usa.
– Cine e ? se aude in sfarsit o voce stinsa.
– Sunt Cezara, deschide.
Se aude ceva zgomot parca langa usa si apoi iar nimic.
– Ce faci ? Eu sunt, deschide !
Si dintr-o data realizeaza ca e posibil ca el sa fie in hipoglicemie si sa nu stie exact ce face. Poate ca nu mancase sau nu isi luase insulina la timp. Diabetul pe care il avea el ii dadea multe batai de cap pentru ca refuza sa creada ca organisnul i-ar putea ceda daca nu urmeaza anumite reguli stricte. Desi il avea deja de vreo 3-4 ani, ii era greu sa se obisnuiasca cu el si sa inteleaga ca e dependent de insulina. Cezara mai avusese cu el discutii pe tema asta si nu intelgea de ce era atat de incapatanat sa refuze sfaturi care ii erau vitale.
– Ce faci ? insista ea. Mai esti acolo ? Ma auzi ?
Se aude un geamat usor.
-Iustin, ma auzi ? Vezi ca in dulapul de la bucatarie, in usa din dreapta sus e o punga cu zahar. Ia de acolo doua lingurite de zahar si inghite-le.
Nu se mai aude nimic.Tensiunea in ea creste. Aude ca se misca si isi da seama ca probabil el o aude, dar nu stie daca e constient si daca intelege ce ii spune. Nu stie nici daca el isi da seama ce face sau cu cine vorbeste.
– Ma auzi ? Unde esti ? Ai luat zahar ?
Parca se aude iar ceva aproape de usa…
– Esti proasta ?? Vocea lui era foarte stinsa, iar cuvintele abia articulate, ca si cum ar fi facut un efort sa vorbeasca.
Ea nu mai intelege nimic. Cum adica ? I-a spus ca ea este, i-a explicat unde este zaharul, ce face ? De ce nu vine odata sa deschida ?
Dupa inca vreo 15 minute in care incearca sa vorbeasca cu el si sa isi dea seama ce face, se gandeste ca probabil situatia e mai grava decat a crezut. Merge la vecina de palier si dupa ce ii explica situatia ii cere voie sa dea un telefon familiei lui. Vecina e destul de ingrijoarata, dar si rece in acelasi timp. Insista ca Cezara nu ar avea cu ce sa il ajute. Dupa care ii spune ca tatal ei murise la 26 de ani de diabet zaharat pentru ca nu isi luase insulina. Exact varsta pe care o avea Iustin acum ! Disperata, suna familia, vorbeste cu ei si merge inapoi la usa incercand sa il tina de vorba pana cand va veni cineva in ajutor.
Vine in sfarsit un prieten de-al lui care locuia intr-un bloc vecin, sparge usa si descopera ca Iustin fusese tot acest timp langa usa, dar in hipoglicemie, mai mult inconstient. Sora lui, care avea la randul ei diabet si isi injecta insulina, incearca sa ii dea zahar pana vine salvarea pentru a-i mai ridica glicemia. Pleaca apoi cu el la spital in salvare.

Cezara ramane cu mama lui si este inca socata de tot ce s-a intamplat. Il salvase, dar inca nu stia daca era bine si cat avea sa dureze pana isi va reveni complet. Incearca sa faca putina ordine la el in casa, pentru a se linisti si pentru a nu se gandi ca e departe de el, desi abia asteptase intalnirea cu el. Toate multumirile mamei lui i se pareau de prisos. Il vroia langa ea ! Ii era dor de prezenta lui. Si nu putea intelege cum de putea fi atat de schimbat doar pentru ca nu isi luase insulina la timp. Se purta ca si cum ar fi fost o cu totul alta persoana. Si inca avea in urechi replica lui: „Esti proasta ??”.

A doua zi el a sunat-o si i-a vorbit ca si cum nimic nu se intamplase. Era din nou cel pe care il stia, ba chiar nemultumit ca isi ratacise manusile si se intreba daca nu cumva i le luase cineva in seara in care el a lipsit…

You Might Also Like