Cu creta pe asfalt

creta
Una din indeletnicirile mele preferate cand eram copil era sa desenez cu creta pe asfalt. Bine, ca o foloseam si la scrisul pe sifonier, dupa cum am mai spus, insa creta colorata pe asfalt era una dintre pasiunile mele cele mai dragi.
Ma fascina tot ce puteam obtine din folosirea mai multor culori si forme, fie ca era vorba de peisaje sau personaje care prindeau contur. Imi placea si sa compar ce am desenat eu cu ce faceau alti copii, ca sa imi dau seama cine avea mai mult talent. Recunosc faptul ca eu nu prea aveam si nu am avut nici mai tarziu, desi am mai capatat ceva experienta, insa desenatul in sine imi placea foarte mult si ma relaxa.
Singura nemultumire pe care o aveam era ca pe asfalt creta se stergea greu daca vroiam sa modific un desen si ca ramaneam destul de repede fara creta, astfel incat mai mereu nu mai aveam cu ce desena tocmai cand incepea sa imi placa mai mult.
Sotronul… ce amintiri frumoase am cu el ! Cat ne mai chinuiam sa fim cei mai buni, sa sarim noi cat mai mult si cat mai bine in partratelele de pe asfalt ca sa nu ii vina randul altuia si sa fim nevoiti sa ne uitam. Cate certuri nu se iscau pe tema asta ! Cine a sarit mai mult, unde am ramas inainte sa gresim, daca am calcat sau nu pe dunga dintre delimitarea patratelelor…
Ce dor imi este de acele vremuri ! Si nici creta nu am mai folosit de foaaarte mult timp… Poate ar trebui sa fac o vizita pe la librarie…

You Might Also Like