Adunate din weekend

Aseară, în timp ce mă întorceam de la Oradea, un copil tâmpit în maşina din faţa mea îmi arăta semnul păcii. Am aruncat cu fază lungă de vreo câteva ori pe el, fără nici un rezultat. Sper că părinţii lui sunt fericiţi.

Azi, în Auchan – în mall adică, am zis că mergem mai devreme la cumpărături, că e duminică şi nu o fi atât de aglomerat. Ce vorbeşti? La ora 11:30, într-o însorită zi de duminică, jumătate din populaţia Timişoarei era în mall. La raionul cu bunătăţuri la vrac, o doamnă în vârstă se ruga de ceilalţi oameni să o ajute, fiindcă nu găsea la cântar tasta 176 pentru turtă dulce glazurată. Un tip, cumva nervos, i-a găsit tasta 178, a apăsat pe ea şi a plecat ca nesimţitul. Am ajutat-o eu pe tanti, până la urmă, şi nu m-a lăsat să plec până nu mi-a mulţumit de vreo trei ori.

Tot azi, în Auchan, la raionul cu ciocolată, o altă tanti m-a oprit să-mi ceară părerea. Avea în braţe o cutie de ciocolată Milka, din aia mare şi lungă, şi o cutie de praline în forme de fructe de mare.

– Care-i mai bună pentru doctor?

Nu ştiu de ce m-am gândit că “doctor” înseamnă vreo cunoştinţă de-a ei, care probabil îşi serbează ziua…

– Asta, şi aleg pralinele… De fapt, oricare dintre ele, că-s la fel de bune.

– Deci, asta? şi-mi arată cutia de praline.

– Da…

– Mă internez mâine şi tre’ să dau la doctor ceva. Asta-i mai bună (pralinele), că e cutia mai mică şi încape şi pachetul de Jacobs lângă, în plasă. Astalaltă (cutia de Milka) e prea lungă, zise tanti, triumfătoare.

– Am înţeles. Păi, în cazul ăsta, vă doresc multă sănătate!

Ş-am plecat iute de lângă tanti, cu un zâmbet foarte forţat pe faţă. Acum mă simt vinovată că nu am mai stat un pic, să-i explic că nu-i normal ce face. Dar, oricum n-ar fi înţeles nimic, nu?

You Might Also Like