Bucurestiul meu

bucuresti
Asa cum probabil se intampla cu majoritatea copiilor, imi petreceam vacantele din coplarie la tara la bunicii mei, unde veneau si alti copii, nepoti ai vecinilor. Ne bucuram cand mai gaseam cate un copil cu care ne jucam mai toata ziua si cu care credeam ca o sa ramanem prieteni pe viata.
Ne intalneam la unul dintre noi sau pe strada si inventam tot felul de jocuri, fiecare venea cu idei ce am putea face, etc… Poate ca unora dintre voi le suna cunoscut.
Si printre cei cu care ma vedeam zi de zi si ne jucam, a fost la un moment dat un baiat pe nume Dorin, care venea ca si mine sa petreaca vacantele la tara. Si intr-una dintre intalnirile cu Dorin, el a vrut sa-mi spuna ca nu e de acolo, ca vine de la Bucuresti si ca e doar temporar pe la tara.
I-am marturisit ca si eu tot de la Bucuresti vin si ca nu stau decat atat timp cat tine vacanta de vara. Putin incurcat, Dorin  a tacut cateva secunde, dupa care mi-a spus:
– Bucurestiul meu e incolo (si mi-a aratat directia cu mana), al tau tot incolo e ?
La momentul respectiv m-am incurcat eu putin pana am zis:
-Da !
Marturisesc ca pana atunci nu intalnisem o persoana care sa creada ca exista cate un Bucuresti pentru fiecare sau ca exista posibilitatea sa fie si alta directie pentru acest oras…

You Might Also Like