Funebrele sosele

cruce

Intre Sebeş şi Alba a mai apărut o cruce neagră, cu o imagine funebră pe braţ şi câteva lumânări în pahare albe. Încet-încet se face-un câmp de cruci. Negre. Triste. La fel.

avea 25 de ani, era în bucuria vârstei, o cunoşteam de vreo 7-8 ani, era inteligentă, frumoasă şi de treabă

avea 25 de ani, viteză şi maşină puternică, era noapte, după cum zic oamenii, şi-un copac i s-a lipit de trup

avea 25 de ani, venea spre casă şi, spun alţi oameni, s-a speriat de luminile şi sunetul pornite brusc din spatele ei de către o ambulanţă ce urma să salveze vieţi

avea 25 de ani şi ambulanţa nu ştia că moartea era atât de aproape de graba ei; ea care înseamnă viaţă şi speranţă. Şi volanul se pierdu în imensitatea câmpului proaspăt secerat

25 de ani şi-o moarte aprigă şi tristă ce i-a furat sclipirea de a fi. De a mai fi.

Suntem fragili ca firul lin şi galben al spicelor de vară. Pe cruci, pozele sunt mai triste ca oriunde. Murim… ca mâine.

You Might Also Like